Emigrarea nu e numai lapte şi miere. Sunt destul de mulţi oameni care s-au întors cu coada între picioare, fiindcă n-au avut ce face acolo, din cauza discriminării, a lipsei unui loc de muncă, sau chiar a depresiei care intervine în cazul unei perioade lungi departe de casă.

Cazul 1.

Pe VDC, un agramat se plânge de condiţii:

VDC este sa locuesti intro tara straina, departe de casa, departe de cei dragi, de prieteni, de familie, asa stai printre straini si sa fii descriminat, ca nu esti de aceeasi natie. Oricum cei care nu ajung sa traeasca asa ceva nu cred. Va zic din propia experienta.

Omul ăsta merită să stea în România. Faptul că e discriminat nu e o explicaţie; trebuie să fie ceva de capul tău ca cineva să treacă peste ţara ta de origine. Pe deasupra, alt user comentează şi spune că a înnebunit 2 luni în vacanţă. Vacanţă în Somalia? Inadaptabil? InCAPABIL? Toate??

Cazul 2.

O cititoare m-a contactat săptămânile trecute, spunând că iluzia emigrării depăşeşte condiţiile reale. Culmea, stă în UK.

anonymous*: viata nue asa cum cred unii
anonymous: anglia e un mit
anonymous: realiatea e alta

Nu, nu m-a descurajat deloc.

Tot aia e.

Când erau 36 de grade în Bucureşti, la Londra erau 18.
Faptul că ai studiat în România îţi va aduce câţiva scuipaţi reci de la majoritatea angajatorilor.
În UK NU, dar NU vei găsi un scuipat de 5×5 cm pe o scară de metrou.
În UK ai condiţii ca să poţi să te descurci, indiferent de ce cauţi. Been there, done that.
ş.a.m.d.

Şi pentru mine NU e nasol afară.

____________
*= confidenţialitate
Mai multe informaţii despre asemenea cazuri: http://emigrantroman.wblog.ro/

Votează pe Bligg!

Orice bărbat are parte de întrebări de genul “Mă mai iubeşti” sau “M-ai înşelat vreodată”. Aici o să pun câteva răspunsuri neaşteptate. Disclaimer: puneţi-vă o cască pe cap înainte.

- Dragă, mi s-au lăsat sânii?
- Nu, sunt cum au fost mereu. Un centimetru mai sus de genunchi.

- M-ai înşelat?
- Nici privirea nu te-a înşelat ca mine!

- Mă mai iubeşti?
- Da’ când am început?

- De ce te uitai la urâta aia? Grasă, scundă, păroasă…
- Fiindcă semăna perfect cu tine.

- De ce ai întârziat atât?
- Am fost prins în trafic.
- Cum aşa?
- Păi când faci trafic e greu să nu fii prins.

- Ai luat copilul de la şcoală?
- Da, acum 3 ore…
- Şi unde e?
- Tot acolo. Nu mi-ai zis să-l şi aduc…

- De ce ai numai femei în grupul tău?
- Păi trebuie să diversific: la muncă bărbaţi, în oraş bărbaţi, acasă iar bărbat…

- Vrei s-o facem?
- Ok. Eu am cu cine, tu?

- Unde mergem în vacanţă?
- Eu sau tu?

- Trebuie să merg la doctor?
- Zi-i să-ţi facă şi antirabicul.

- Vezi cum vorbeşti cu mine!
- Să văd cum CE????

Votează pe Bligg!

După mai mult de un an de când am scris postul cu “curve pe hi5″, majoritatea vizitatorilor de pe Google vin căutând “hi5 de curve”, “curve hi5 de 12/13/14 ani” şi “unde fut curva”.

Trist.
E nasol că pedofilii nu se pricep la cuvinte cheie, şi scriu întrebări în prostie.
E trist şi că asta e sursa mea de trafic.
Dar totuşi, încă nu mi-am pus “curve” ca meta tag. Nu am scris despre cartea “Following the Curve” şi nici despre Blackberry Curve.
Nu vreau să-mi comenteze un pedofil slinos care abia s-a întors din Thailanda, şi nici un ratat gras care se dă femeie pe Facebook, sau un violator la costum care fute ca la manual în parcuri, noaptea.

Oare dacă aş fi scris un post despre evoluţia advertisingului aş fi primit vizitatori pe acea temă în fiecare zi? Dacă aş fi scris despre bordurile noi din ţigănia de pe str. Anton Pann?
Normal că nu.
Şi am ajuns la profilul navigatorului român.

Navigatorul român descris aici nu e un blogger intelectual preocupat de SEO. Nu e tipul blazat care stă două ore pe site-urile de ştiri înainte să se apuce de lucru. Nu e nici gospodina care caută horoscopul pe 2 ani pentru toată familia. Şi nu-i nici designerul care construieşte internetul.

Internautul român stă toată ziua pe YouTube, căutând nişte clipuri cu copii tembeli pe care să le dea pe mess. Foloseşte Google fără să ştie ce obţii dacă dai click pe “more” şi nu ştie ce e aia Twitter. A citit despre Facebook în ziar. În schimb, are o listă imensă pe Yahoo. Are vagoane de prieteni pe hi5, din care cunoaşte doi. Joacă obligatoriu Travian sau Triburile. Are un arsenal de progrămele cu care “îţi topeşte coolerul” dacă-l enervezi. Probabil are un amic cu blog, pe care-l citeşte şi nu se prinde ce e aia WordPress. Are playlisturi imense în WinAmp.

Internautul român de clasă joasă stă numai pe mess şi hi5. Are 14-15 ani şi caută curve pe hi5, ca să le aburească şi să povestească la şcoală. Scrie întrebări la căutarea Google şi aşteaptă, probabil, un djinn care să-i şoptească răspunsul.

Important e că ăştia caută curvele şi găsesc blogurile. Mai rău ar fi dacă ar fi invers.
Şi ştiu că o să am ceva trafic din postul ăsta. Asta e şi ideea, vreau să văd câţi.

Votează pe Bligg!

Peste fix o lună, se cheamă că am terminat 8 clase şi că sunt aproape licean. Se mai cheamă că am stat 8 ani şi m-am preocupat de ce o să fac într-al nouălea, şi că aş fi dat oricând şcoala pe muncă pe şantier, dacă aş fi ştiut vreun moment ce mă aşteaptă.

Ştiu cu vreo 2 rafturi de bibliotecă mai mult decât ştiam la 6 ani.
Am cunoscut foarte mulţi oameni ok.
Am dat 9 teze, un FCE şi vreo sută de teste. Aştept cu drag şi spor studenţia.

Mă bucur că am ştiut mereu să fiu sus fără efort maxim, şi că a avut cine să mă ajute să rămân sus.
Mă bucur că încă sunt sus.
Mă bucur că am aflat în 8 ani ce vreau, cum arată lumea şi ce e real sau nu.
Mă bucur că o să-ncep cei mai frumoşi ani din viaţă, şi că o să pot să spun că sunt licean, şi bineînţeles, lăzărist.
Mă bucur că am cu 2 bucurii mai mult decât regrete în articolul ăsta.

Îmi pare rău că n-am venit mai devreme în Lazăr. Şi ştiu sigur că aş fi fost un vai-mama-lui dacă aş fi rămas anul ăsta în 186. De fapt, nici nu ştiu dacă-aş mai fi venit.
Îmi mai pare rău că n-am ştiut, în clasa a 4-a, că în faţa unui ratat nu se aplică “te rog”, ci două palme peste ceafă.
Îmi pare rău că cineva n-a apucat să mă vadă licean.

Vreau să agăţ o plăcuţă cu “Home Sweet Home” de soare. Abia aştept.

Votează pe Bligg!

Disclaimer: nu vorbesc despre poze şi filme făcute cu aparate ieftine în vacanţă sau în orice altă împrejurare. Vorbesc despre licuricii din Sala Palatului.

Băi ţărane! Dacă tot ai venit de la Ştefăneşti sau ai luat rata din Paşcani şi ai ajuns să vezi un spectacol, comportă-te cum trebuie.
Lasă în p#¤%& mă-tii săpuniera aia acasă. Dacă nu e DSLR, nu ai ce face cu ea. Opreşte flashul, idiotule! Dacă fotografiezi lumini, nu vor ieşi în poză. Omul care se produce acolo nu e încântat de reflectorul tău, şi dacă toţi idioţii din sală fac asta, iese nasol. Pe deasupra, tu n-o să vezi spectacolul. O să te uiţi numai pe ecran. După, o să te uiţi rapid pe poze acasă şi o să le uiţi într-un folder obscur care va ajunge în Recycle Bin.

Din spectacole desprind aplauzele şi le pun în avion.
De ce căcat aplauzi la aterizare? Pilotul ştie că a aterizat bine. Dacă vrei să-l anunţi că a dus nişte ţărani, e ok, se explică. Altfel eşti penibil.
La fel e şi închinatul la decolare. Dacă un tip strigă “Apără-mă, Inorogule Rozaliu Nevăzut!”, te uiţi la el ca la un rahat. Ei, aşa se uită tot avionul la tine, ciudatul fanatic religios. Poate nu eşti, dar aşa arăţi.

Citeşte şi prima parte, Românism I!
Votează pe Bligg sau spune cui vrei tu.

Emigrez! Ultimul stinge becul!

1. Flying with morons as a consciousness-raiser

Am venit din Bruxelles într-un avion plin de moldoveni. NU cred că toţi moldovenii sunt idioţi. Cred doar că toţi moldovenii cu care am zburat eu sunt idioţi. Au behăit tot drumul, ţipau “Hai să-ţi dau oaia, Becali!” şi se panicau de stingerea luminilor. Aveau lanţuri de 3 degete grosime, 15 genţi pline cu căcat pentru cei de-acasă, şi se citea inteligenţa în ochii lor!!
Faptul că nu puteam nici să gândesc din cauza imbecililor ălora mi-a reaprins un beculeţ, care se aprinsese acum 1 an: PLEC ÎN #¤%& MĂ-SII DIN ŢARA VOASTRĂ PLINĂ DE IDIOŢI.

2. Copiii de la biserică

Mi-am călcat pe principii şi am mers la biserică de paşti. La intrare, o femeie cu un copil de 1 an în braţe. Bă, UN AN! Voi ştiţi ce înseamnă asta? Copilul ăla abia a stat treaz până la 12, da păi să-l duci în aglomeraţie. Dacă pe mine m-a luat ameţeala, imaginaţi-vă.
Alţi copii cântă în draci maneaua aia cu “hristos a înviat”. Alţii sunt puşi să-şi facă cruci cât ei, iar azi la Prima, o fetiţă de 3 ani spunea că paştele este “învierea lui isus hristos”. Păi dacă era a mea, la 3 ani nu ştia să citească cuvântul. Ce vorbesc de 3…30 mai bine. Atitudinea faţă de religie se conturează la cel puţin 16 ani, şi cu argumente din ambele părţi. E corect să-i spui unui adolescent că unii oameni cred că există…şi că face…şi că e…etc, nu unui copil mic că trebuie să se roage înainte de culcare.

3. Simţul civic = ¤%&/

Experimental, sunt gata să demonstrez că nimeni nu se opreşte să te ajute dacă dai semne că mori pe stradă.
Cu regulile, stăm şi mai rău. Regula zice: n-ai voie să te caci în locuri publice. Ce zice românul? “Lasă, că nu mă vede nimeni, nu se întâmplă nimic…”. Regula zice că pe scara rulantă stai pe dreapta. Eu stau pe dreapta şi când nu e nimeni pe scară, românul zice că îl doare-n pix. Regula zice că n-ai voie să pui manele la maxim la telefon în tramvai. Românul zice că face ce vrea şi-şi bagă %&¤%-n mă-ta.

4. Soluţia

Hai să ne căcăm în ea de poveste frumoasă. În ţara asta se găsesc lucruri bune, dar situaţia de acum le-a acoperit cu cinci straturi de CĂCAT. Aşa că trebuie să ne cărăm urgent; să lăsăm câţiva omuleţi care visează frumos să încerce să schimbe ceva, şi să ne cărăm. Ce, nu-s patriot? Ba sunt, dar asta nu e România. Ce e acum în România fac şi eu la 7 dimineaţa, numai eu şi closetul. Şi iese mai bine decât ce au făcut ăştia.

La British Council există, printre altele, un automat de snacksuri ca la metrou.
Automatele astea dau rest, dar maxim 5 lei. Aşa că dacă bagi 10 lei, trebuie să cumperi de minim 5 ca să te mai alegi cu ceva.

Ei bine, un copilaş handicapat, de vreo 10 ani, pe vremea de ieri cu geacă de fâş şi căciulă, bagă 10 lei în aparat şi îşi ia un Pepsi. După ce recită şi numărul comenzii, ca să vedeţi că e idiot, apasă pe butonul de rest.
- A, nu-mi dă restu’.
Şi pleacă. Creditul rămâne de 7 lei.
Bineînţeles, îmi iau repede un Pepsi şi îi iau şi restul.

Şi totuşi, cum să fii aşa de prost?

Postul ăsta urmăreşte de fapt să povestească două întâmplări cu o proastă, respectiv Mitroi.

I. A trebuit să cobor la Romană, să mai iau nişte flori pentru profesoare*. Pe marginea din dreapta a gurii de metrou erau ziarele gratuite Promo. Pe stânga, era un tip care-şi întinsese teancurile de Click şi Cancan şi aştepta să le cumpere cineva.
Vine o pitzi, ia un Click şi dă să plece cu el.
Vânzătorul: Alo-alo! Vi se pare că e gratuit?!
Pitzi (încet, timid, dar cu o urmă de indignare): Nu…
Vânzătorul: Păi nici mie!!

II. Exact acum o săptămână, s-a dat un test la biologie. Eu am fost salvat de olimpiada la engleză.
Toţi cei 20 de oameni care-au dat testul au luat 10. Mitroi - 8.
Când să vedem ce-a greşit, scrie pe foaie:
Relaţia de mutualism. Exemplu: crabul şi anecdota.
În carte scrie Racul Pagurus şi actinia.
Na, trebuie să recunoaştem, Mitroi, că faptul că tu ai scris în lucrare “anecdotă” e o actinie foarte savuroasă…asta ca să vorbim pe limba ta.

_______________
Note:
* De-aia urăsc eu săptămâna 1-8 martie.

Votează pe Bligg!

Să clarificăm pentru început că eu, când merg acasă, cobor la Aurel Vlaicu.

Ok atunci. Am trecut printr-o pură întâmplare pe la librăria de la Romană, şi am găsit Cişmigiu & comp. - Grigore Băjenaru. Preţ: 15 lei. EU aveam în buzunar 15 lei şi vreo 60 de bani. Mă gândeam deja cum o să mă-njure vânzătoarea că încep să-i dau câte 10 bani. Am fost atât de bucuros c-am găsit-o, încât m-am repezit la metrou şi am început să citesc.
A ajuns şi trenul, am aşteptat până la Victoriei, am prins un scaun liber şi m-am apucat să citesc temeinic. Şi uite-aşa trec staţiile…una, două, trei…patru (!)…Aud eu la un moment dat, cât mă concentram la carte…

Urmează staţia Pipera, cu peronul pe partea dreaptă!

CĂCAT!
Asta a fost prima reacţie. După, îmi dau seama că tot ce pot să fac e să aştept, şi mă ridic şi mă pun pe stânga. Bineînţeles că ratasem partea cu “peron pe partea dreaptă”, şi acum toată lumea se uita la mine ca la ultimul idiot. (Aşa mă uit şi eu la proastele care aşteaptă pe dreapta la Universitate, fiind convinse că se va deschide uşa.)

Şi bineînţeles că s-a râs de mine şi cu curu’ când am ajuns acasă.

PLUS

Îl ştiţi pe “regizorul bolnav şi sărac” care cerşea la Universitate când se lucra la pasaj? Ei, l-am văzut azi la Romană. Probabil i-a dat cineva 2,20, şi el s-a gândit să schimbe zona. Nu că n-ar fi fumat cu vânzătorii de şerveţele (pe-ăştia îi ştiam pe toţi, de când împânziseră şantierul).

Votează pe Bligg!

Azi m-am săturat de ştiri, de talk-show-uri, de Iliuţă şi de cine pula mea mai apare pe la televizor. Am băgat în primele 10 canale TV reţeaua Discovery şi NGC, şi am şters din grilă OTV, DDTV şi Trinitas. O să mai urmeze.

Aşa ar trebui să facă fiecare. Să nu se uite cu trei ochi la cei 15 morţi de la ştirea principală de la postul X. De-asta mai avem totuşi vreo 3 generaţii până să se schimbe ţara, fiindcă suntem o naţie de tâmpiţi. Litera preferată a românului este D, de la Dan Diaconescu. Iar definiţia libertăţii pentru el este “ziarul ăla mişto cu tipe cu ţâţe mari pe prima pagină”.

Totuşi, oamenii nu pot. Oamenii care urmăresc programele de genul celor de mai sus sunt din cei care umblă în sandale cu ciorapi, fac întrecere cu câinele să vadă cine e mai păros şi mănâncă toţi 3, de 3 ori, dintr-o furculiţă. Ei s-ar deştepta, dar se uită la Five O’Clock News. Acolo, intelectul le creşte cu -1 pe secundă, şi normal că rămân aşa cum sunt.

Sunt oameni care sunt fascinaţi de Neti Sandu. Aia e o panaramă proastă, cu creierul cât un sâmbure de ardei gras şi care ar trebui violată de 2 negri mari, Vasile şi Gică.
Ocultismul a fost interzis la TV. Atunci, Trinitasul nu e tot ocultism?
Nu mai bine îi băgăm în aia mă-sii pe toţi?!

Votează pe Bligg!